Apele

Apele montane

Toate apele de munte, fie ele paraie, rauri repezi sau izvoare au un

efect de inviorare cu totul deosebit. O baie rapida in apa rece a unui izvor de

munte este, din punctul de vedere al efectului de inviorare obtinut, cel putin

echivalentul a catorva cesti de cafea. Pe de alta parte, apa de munte - prin

curatenia, limpezimea, racoarea sa - este mijlocul de calire, de purificare si

de regenerare ideal. Baile in apa de munte sunt

considerate printre mijloacele cele mai eficiente pentru a reveni rapid la forma

si tonusul maxime.

Apa de izvor

Este o metoda de vindecare si de intretinere a sanatatii, a carei

origine se pierde in negura timpului. Se face dimineata ori, pentru cei mai

frigurosi, aproape de vremea pranzului, cand soarele straluceste pe cer. Dupa ce

intram in apa (nu prea mult), luam un stergar de canepa ori de in, il muiem si

incepem sa ne spalam, frecand energic pielea, urcand gradat de la picioare spre

cap. Pielea nu va fi doar udata, ci si frecata cu putere cu stergarul, astfel

incat sangele sa se puna bine in miscare. La primele spalari, durata intregii

operatiuni nu trebuie sa fie mai mare de 3-4 minute, in timp ajungandu-se la

maximum 7 minute. Dupa spalare, daca afara este destul de cald, ne putem zvanta

direct la soare, facand miscari rapide pentru a ne incalzi. Daca este insa

racoare, ne vom imbraca (fara insa a ne sterge, eventual tamponand putin corpul

cu un prosop uscat) si apoi vom trece imediat sa facem miscari de incalzire sau

o plimbare in pas vioi.

Spalarea se face fara sapun sau alte adaosuri, doar cu stergarul si cu

apa curata de munte. Dincolo de rolul igienic al unei simple spalari, acest

procedeu este si o metoda redutabila de intarire a organismului si de vindecare.

Se spune ca unul dintre secretele longevitatii si sanatatii de invidiat a

oamenilor de la munte, constatata in ciuda vietii aspre pe care acesti oameni o

duc, este spalarea de dimineata.

Astfel organismul este pus pur si simplu

sa-si “aduca aminte” de resursele sale naturale si sa le foloseasca pentru a-si

restabili sanatatea. Iata cateva indicatii terapeutice:

-  sensibilitate la frig, circulatie periferica deficitara;

-  reumatism in forme usoare;

-  deficiente imunitare, sensibilitate la infectii respiratorii (guturai,

gripa, bronsita, pneumonie);

-  digestie lenta, atonie digestiva, tulburari de asimilare;

-  infectii urinare;

-  celulita, vergeturi;

-  obezitate, ingrosarea taliei, imbatranirea prematura a pielii;

-  stari de contractura musculara - in mod aparent paradoxal, dupa ce muschii

sunt contractati la maximum in contact cu apa rece si in timpul miscarilor de

incalzire, ei tind apoi sa se relaxeze spontan si foarte profund, disparand ca

prin farmec focarele de contractura, precum si senzatia de disconfort;

-  depresie, astenie, anxietate - socul inviorator al apei pare sa stearga

impregnarile emotionale nefaste, facandu-ne pur si simplu sa uitam pe loc toate

problemele (imaginare sau reale) care ne chinuiau inutil.

Mersul descult pe pietre de rau sau pe dale ude

Aici, pe langa virtutile apei de munte, un rol important il are

reflexoterapia facuta pe talpa de catre pietre. Oricine a vazut o harta de

reflexologie a talpilor a ramas impresionat de multitudinea de corespondente

dintre acestea si diferitele organe ale corpului. De multa vreme reflexoterapia

nu mai este considerata o simpla superstitie, ci o metoda de vindecare a unor

boli cat se poate de serioase, cum ar fi afectiunile endocrine, leucemia, bolile

metabolice, paralizia s.a. Or, mersul pe pietre nu este altceva decat un masaj

foarte puternic si complet al tuturor zonelor reflexogene din talpa. Aceasta

explica si multitudinea de indicatii ale acestei metode foarte simple.

Totul consta in a ne plimba desculti vreme de 10-20 de minute pe

pietrele bine rotunjite (ca sa nu ne raneasca) din albia unui rau sau parau de

munte. Apa nu trebuie sa depaseasca nivelul gleznelor, iar pietrele nu trebuie

sa fie prea denivelate sau foarte alunecoase, pentru ca riscam o cazatura fara

nici cel mai mic “efect terapeutic”, ba din contra. Aceasta procedura aparent

foarte facila vom vedea ca se dovedeste a fi in felul ei o aventura, deoarece

bogatia de senzatii, uneori dureroase, de la nivelul picioarelor, produse de

catre masajul pietrelor, va fi la inceput destul de greu de suportat. Chiar

aceste senzatii mai putin placute sunt un semn ca in corp se produce ceva, ca

ceva se deblocheaza. Imediat dupa acest mers pe pietre, ne vom lua o

incaltaminte calduroasa si cat mai comoda si vom evita frigul la picioare, care

ar anula efectele binefacatoare ale masajului plantar.

Fara a putea constitui neaparat un tratament in sine, calcatul pe

pietre de rau (sau pe dale udate din belsug cu apa) este un excelent remediu in

tratarea urmatoarelor boli:

-  tulburari digestive - colita, enterita, dispepsie, tranzit intestinal

perturbat, balonare;

-  infectii cronice din zona genito-urinara - cistite, uretrite, anexite s.a.;

-  sechele ale paraliziilor, ale unor afectiuni sau traumatisme cerebrale;

-  disfunctii motorii in general;

-  migrene;

-  tulburari de ciclu si de menopauza;

-  sterilitate (masculina si feminina);

-  tulburari nervoase de intensitate medie si mica;

-  incetiniri in dezvoltarea fizica si mintala la copii;

-  incontinenta urinara;

-  tulburari de circulatie periferica.

Lista bolilor este mult mai lunga, cele mai receptive la aceasta forma

de tratament fiind mai ales afectiunile cronice si cele produse de uzura fizica

sau psihica, insa nu avem aici spatiu sa le mentionam pe toate.

Contraindicatii la baile cu ape reci:

Bolile respiratorii, mai ales infectioase, aflate in faza acuta,

probleme cardiace in stadii grave, accidente vasculare recente, ciclu menstrual

(mai ales in prima zi), slabiciune fizica accentuata.

Apa de ploaie

O data cu statutul de orasean, omul a “castigat” o multime de fobii,

dintre care teama de ploaie pare sa fie la loc de cinste. Odinioara, oamenii se

bucurau de stropii de ploaie si chiar ii considerau, in anumite limite evident,

binefacatori pentru sanatate. Acum, parintii isi inchid in casa copiii inca de

la primii picuri timizi de ploaie, fara sa stie insa ca ii priveaza prin aceasta

grija excesiva de niste stimulenti naturali ai functiilor organismului cat se

poate de importanti. Sa-i ascultam, insa, pe batranii nostri care stiau ca “o

tar’ de ploaie nu strica, ba chiar bucura trupul si-l intareste”.

Primii care beneficiaza de ploaie sunt pielea si parul. De altfel, s-a

stabilit prin studii medicale serioase ca apa de ploaie este intr-adevar mult

mai indicata pentru spalarea si clatirea parului, precum si pentru ingrijirea

tenului, decat apa de la robinet sau chiar decat cea de la fantana. Al doilea

care beneficiaza imediat de picurii de ploaie este, poate nu v-ati fi asteptat,

chiar sistemul imunitar, care este puternic stimulat atunci cand apar actiuni

ceva mai puternice ale factorilor meteorologici. Este deja cunoscut in lumea

medicala ca, in mare parte, bolile infectioase de care sufera omul modern se

datoreaza unor deficiente ale sistemului imunitar, care efectiv “adoarme” in

absenta stimulilor naturali. In fine, in medicina populara romaneasca exista o

serie de traditii legate de apa de ploaie pe care nu le putem explica nici prin

cele mai avansate notiuni de medicina contemporana. Batranii nostri stiau de

exemplu ca: “Ca sa creasca un copil, este bine sa umble in ploaie cu capul gol”,

iar aceasta credinta o regasim in Germania si in Polonia. Se mai stia ca ploaia

ce vine dupa vremea de seceta, mai ales atunci cand a fost chemata cu rugaciune

si cu sfintele icoane scoase pe hotar, este sfanta si vindeca bolile mintii si

ale sufletului, inseninand omul si redandu-i pacea.

Din punct de vedere terapeutic, “baia” cu capul descoperit in ploaie

este indicata in urmatoarele cazuri:

-  cresterea si revitalizarea firului de par; pe langa aceasta “baie” este

indicata si spalarea si clatirea parului cu apa de ploaie;

-  improspatarea tenului, prevenirea si combaterea ridurilor, tratarea tenului

iritat si a celui incarcat, revitalizarea tenului ofilit;

-  prevenirea infectiilor respiratorii, cu precizarea ca cei deja bolnavi nu se

vor expune in ploaie;

-  vindecarea si mai ales prevenirea unor forme de reumatism; din nou sunt

oprite insa de la acest tratament persoanele care se afla in criza;

-  vindecarea durerilor de cap produse de tensiunea nervoasa, de activitatea

intelectuala excesiva;

-  remedierea intarzierilor de crestere la copii;

-  remedierea deficientelor imunitare.

Precautii

Pentru ca binefacatoarea ploaie sa nu se transforme in inamic, trebuie

sa nu ne expunem ei atunci cand suntem deja bolnavi (mai ales cu infectii

respiratorii, dentare ori ale urechii), atunci cand nu avem unde sa ne stergem

bine si sa ne uscam ulterior, atunci cand bate vantul foarte puternic sau cand

este foarte frig afara. O baie in ploaie nu trebuie sa fie mai lunga de un sfert

de ora.

sursa: formula AS

Mierea

Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament.

Prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).

Cum este fabricata mierea

Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.

100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).

Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.

Retete

Diuretic preparat din ceapa si miere

Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml apa. Ceapa curatata si spalata se taie in patru bucati si se pune la fiert, timp de 15 minute, intr-un vas acoperit, la foc domol. Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se strecoara, iar in lichidul obtinut se adauga mierea. Se amesteca bine, pina la omogenizare.

Preparatul se bea caldut, toata cantitatea, seara la culcare. Leacul se prepara de cite ori este nevoie.

Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat insa bolnavilor de diabet, ulcer gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau intoleranta (la miere, ceapa).

Tonic din aloe cu miere

Se iau 750 g frunze proaspete de aloe, 1.250 g miere si 500 ml suc de lamiie (se pot reduce cantitatile, proportional). Frunzele se iau de la un aloe de peste 3 ani, care nu s-a udat 5 zile. Se spala bine, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se adauga peste frunze mierea si se omogenizeaza bine, apoi se adauga sucul de lamiie si se amesteca din nou. Vasul se acopera si se lasa la macerat timp de 5 zile, in frigider (sau alt loc uscat, intunecos si rece).

Preparatul este un excelent tonic recomandat in boli nervoase, astenii, in tulburari de crestere la copii, in convalescenta dupa boli infectioase, in ulcere gastrice si duodenale sau in astm bronsic.

Se poate pastra cel mult doua saptamini. Leacul se administreaza numai copiilor peste 3 ani cite o lingurita dimineata. Copiilor de 6-9 ani li se da cite o lingurita dimineata si seara, de 3 ori pe zi, dupa mese, timp de o luna. Apoi, dupa o luna pauza, se poate repeta cura inca o luna.

Adultii vor lua cite o lingura de 3 ori pe zi, inaintea meselor, in cure de cite o luna intre ele.

Unt cu miere

Intr-un vas de sticla sau portelan se amesteca 100 g unt cu 100 g miere. Se freaca bine pina se omogenizeaza ca o crema.

Este un leac pentru fixarea calciului, indicat in spasmofilii, crize tetanice, la copiii cu debilitate, cu lipsa a poftei de mincare, slabiciune, pierderi de greutate sub valoarea normala, in convalescenta si in graviditate si lehuzie.

Contraindicat alergicilor la unt si miere, precum si bolnavilor de diabet, celor cu afectiuni renale, colibaciloza, obezitate sau icter si alte boli de ficat.

Copiilor intre 6 luni si 3 ani li se va da cite o lingura pe zi. Copiilor de peste 3 ani si adultilor li se vor administra de la 2 la 6 lingurite zilnic, in functie de virsta si greutate corporala.Se poate pastra cel mult 12 ore la frigider.

Suc de ceapa cu miere

Se prepara dintr-un kilogram ceapa rosie si 300 g miere de munte (din flora montana). Ceapa se curata, se spala, se taie nu foarte marunt si se zdrobeste (in robot, storcator de fructe si legume sau chiar in masina de tocat). Trebuie sa rezulte 600 ml suc limpede de ceapa (pulpa se stoarce printr-o bucata de pinza). Se transfera sucul intr-o sticla curata, apoi se adauga si cele 300 g miere. Se amesteca bine, se inchide si se pastreaza la frigider.

Zilnic se iau cite 150 ml din acest amestec - cit 50 g inaintea sau in timpul celor trei mese principale. Cura dureaza o luna, cu o saptamina pauza, apoi se poate repeta, la nevoie.

Leacul este recomandat pentru compensarea si disparitia varicelor, caci actioneaza favorabil asupra circulatiei mai ales periferice venoase. Este util si in alte probleme de circulatie, in congestie cerebrala, arterioscleroza cerebrala sau generala, astenii.

Este contraindicat pentru diabetici, pentru cei ce sufera de gastrite, duodenite, ulcere gastrice si duodenale sau pentru alergii la una din componente.

Se poate pastra la frigider timp de o saptamina.

Valeriana (odolean) cu miere

Din radacina uscata de odolean (valeriana), pisata in piulita, se ia o lingurita care se pune intr-un pahar. Se adauga o lingura de miere si se amesteca bine, pina la omogenizare.

Toata cantitatea preparata se consuma dintr-o data la o singura priza. Este un leac recomandat in crize de nervi, agitatie, dureri de cap, in momentul crizei. Aceeasi doza se poate da seara la culcare, cu o ceasca de ceai de tei, celor ce sufera de insomnie. Este un foarte bun calmant.

Nu se recomanda alergicilor, conducatorilor auto, iar la copii - cu avizul medicului. Este un preparat ce nu poate fi pastrat. Trebuie consumat imediat dupa preparare, caci daca se tine o ora la temperatura camerei devine toxic.

Siropul de propolis

Acest sirop se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere. Propolisul, bine curatat, se pune intr-o cratita smaltuita cu cele 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se omogenizeaza preparatul cit este caldut.

Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider cel mult doua saptamini. Siropul acesta are actiune bactericida, bacteriostatica, este usor antibiotic, dezinfectant, antitusic. De aceea, este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale cailor respiratorii - bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsite astmatiforme, astm bronsic.

Nu se administreaza copiilor sub 2 ani, de asemenea persoanelor cu hepatite cronice, alergii la propolis sau miere (si la polen), precum si in diabet.

Baie tonifianta cu plante si miere

La aceasta baie se folosesc frunze de izma (menta), frunze de nuc, miere si apa.

Intr-un recipient se pun 100 g frunze de izma verzi sau uscate si 100 g frunze de nuc. Peste frunze se toarna 3 litri apa clocotita si se lasa sa se raceasca la temperatura miinii. Apoi se adauga 100 g miere si se amesteca bine, pina se topeste toata mierea.

Picioarele sau miinile obosite se spala cu apa calduta si sapun, apoi se introduc in aceasta apa calduta. Se mentin cel putin 30 de minute. Procedura se poate repeta ori de cite ori este nevoie.

Baia aceasta este un remediu faimos in medicina populara impotriva oboselii miinilor si picioarelor. Nu se recomanda persoanelor alergice la una din componente.  

 

In tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.

In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.

In hipertonie, mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.

Bolnavii de TBC, vor lua mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).

In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.

In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.

Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.

Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.

Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.

In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.